Anul acesta, sărbătorim 1 Mai, Ziua Internațională a Muncitorilor, într-un context unic și extraordinar: criza socială și economică profundă generată de pandemia de COVID-19. Această criză arată că muncitorii sunt esențiali pentru funcționarea economiei globale, subliniind, în același timp, că situația lor de vulnerabilitate, excluziune și sărăcie determină ca acest grup să fie cel mai afectat de consecințele socio-economice și medicale ale pandemiei. Marea provocare acum, este să evaluăm dacă redresarea economică ce trebuie întreprinsă în urma pandemiei va cădea din nou pe umerii muncitorilor și ai celor care sunt excluși. Sau va fi o oportunitate pentru reformele structurale atât de necesare pentru acoperirea nevoilor de bază ale populației, facilitării coeziunii sociale și pentru respectarea drepturilor omului, mai presus de protejarea puterii pieței și a profiturilor băncilor și marilor corporații.
În acest context, Coordonarea Europeană Via Campesina (ECVC), cu sprijinul altor organizații, își exprimă angajamentul neclintit și solidaritatea cu muncitorii locali și migranți din toate țările și în special cu cei din zonele rurale și din agricultură, sectorul silvic, pastoral și de pescuit, de care este nevoie pentru a garanta aprovizionarea cu hrană pentru întreaga populație. În ultimele luni, ECVC a susținut numeroasele inițiative și propuneri înaintate în zadar de sindicatele muncitorilor, asociațiile de migranți și de organizațiile societății civile. Acum, dorim să subliniem necesitatea ca atât modul în care este gestionată această criză, cât și politicile sociale și economice europene în general, inclusiv PAC, Pactul Verde, strategia Din Fermă la Furculiță și altele, să ia în considerare negreșit interesele și drepturile acestei părți a populației.
Măsurile luate de diferitele guverne europene în fața răspândirii pandemiei de COVID-19 – carantinarea populațiilor, restricționarea mobilității și suspendarea a nenumărate activități economice, de exemplu – au avut un impact imens asupra sectorului de producție primară. Având în vedere acest lucru, nu putem accepta că menținerea producției alimentare continuă să se facă în detrimentul sănătății, drepturilor și demnității muncitorilor migranți și din mediul rural.
În general, situația deja dificilă a muncitorilor agricoli s-a agravat. Acest grup se confruntă adesea cu o vulnerabilitate structurală severă, precaritate în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, locuirea și serviciile sociale, precum și cu discriminare din cauza statutului lor de migranți. Necesitatea de a continua activitatea de producție în mediul rural, inclusiv manipularea, transportul și comercializarea produselor agricole, pentru a asigura hrana populației nu a fost însoțită de măsuri adecvate și de resurse suficiente. Interesele economice ale marilor companii de producție și de comercializare au avut prioritate în fața sănătății și drepturilor de bază ale muncitorilor migranți și din mediul rural.
Într-adevăr, remarcăm o lipsă a echipamentului de protecție la locul de muncă, precum măști combinezoane, mănuși sau a măsurilor de control necesare, precum teste, condiții igienice și distanțele dintre oameni, în condiții de muncă ce sunt deja stresante și în permanență sub presiune. Mai mult, transportul sigur nu a fost garantat; a fost restricționat numărul de pasageri într-un vehicul și nicio altă alternativă nu a fost furnizată. Cazurile de presiune pentru extinderea programului de lucru, precum și reducerea drepturilor și concedierile sunt frecvente (de exemplu, în Franța, numărul de ore a fost legal prelungit de la 48 la 60 de ore pe săptămână). În general, guvernele nu au asigurat o acoperire financiară suficientă și imediată pentru a permite muncitorilor să aleagă să rămână acasă în situații de risc, să își asigure nevoile de bază atunci când și-au pierdut locul de muncă sau când sunt supuși restricțiilor de călătorie.
Această situație este și mai extremă în comunitățile de lucrători sezonieri migranți, care trăiesc în așezări informale sau mahalale, cum ar fi în Andaluzia sau în sudul Italiei, unde nu există condiții igienice adecvate sau servicii esențiale. Pentru aceștia, obligația carantinei reprezintă un risc serios pentru sănătatea lor și lipsa resurselor, a alimentelor și a apei potabile. Legile privind imigrația creează probleme suplimentare de documentare pentru lucrătorii migranți fără autorizație de muncă sau cu permise expirate, ceea ce îi împiedică să își exercite drepturile în muncă, sociale și la asistență medicală. Regularizările acordate în unele state sunt insuficiente, întrucât nu asigură o acoperire cuprinzătoare a drepturilor migranților, ci sunt concepute doar pentru a satisface nevoia de muncă suplimentară.
Închiderea frontierelor interne și din afara UE a dus la o penurie alarmantă a forței de muncă, deoarece a restricționat mișcarea a sute de mii de lucrători agricoli, care în mod obișnuit lucrează în sezoanele agricole din Europa. Totuși, încă o dată discursul și măsurile care privesc această problemă sunt axate pe menținerea producției și a comercializării, și nu pe drepturile umane ale muncitorilor. Astfel, în țări est-europene precum România, restricțiile la frontieră au fost relaxate pentru a permite miilor de persoane să se deplaseze către fermele din Germania, fără măsuri de control adecvate sau garanții de sănătate. Pe de altă parte, au fost implementate politici guvernamentale pentru a motiva muncitori locali să lucreze în agricultură, fiindu-le acordate beneficii economice din salariul agricol, fără a recunoaște că, în cele mai multe cazuri, salariile mici și condițiile precare determină ca doar lucrătorii migranți sezonieri să accepte aceste locuri de muncă, din cauza nevoii și vulnerabilității lor extreme.
Pentru a depăși pandemia de COVID-19, credem că statele și instituțiile europene trebuie să protejeze în primul rând drepturile fundamentale ale persoanelor, asigurând respectarea Pactului Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale, Declarația ONU a Drepturilor Țăranilor și ale Altelor Persoane care Lucrează în Mediul Rural (UNDROP), Convenția Internațională privind Drepturile Tuturor Lucrătorilor Migranți și ale Familiilor Acestora, precum și convențiile relevante ale Organizației Internaționale a Muncii, în special Convenția 184 privind Securitatea și Sănătatea în agricultură.
Prin urmare, solicităm o serie de MĂSURI URGENTE care să garanteze sănătatea, dreptul la muncă, la locuire și la un venit suficient pentru lucrătorii din mediul rural și lucrătorii migranți, astfel încât munca lor să poată continua să contribuie la producerea de alimente pentru întreaga populație:
- Locuire și necesități de bază
– Mobilizarea urgentă a fondurilor UE și guvernamentale pentru consolidarea serviciilor de sănătate și a serviciilor sociale esențiale pentru prevenirea pandemiei și îngrijire medicală, disponibile universal în zonele rurale și pentru asigurarea condițiilor de sănătate adecvate în locuințele și adăposturile lucrătorilor, în special în așezările informale. Accesul la apă potabilă, hrană și resurse adecvate ar trebui să fie asigurat de urgență atunci când oamenii au restricții de mobilitate, când nu au locuri de muncă sau beneficii sociale.
– Un acord european pentru ca statele să asigure ca migranții și refugiații, printr-o reglementare extraordinară, pot obține și reînnoi permisele de ședere și de muncă fără obstacole, pentru a-și putea menține relația de muncă în condiții adecvate și pentru a garanta sănătatea necesară și asistența socială, într-o situație de egalitate cu alți lucrători. Acest acord implică, de asemenea, eliberarea imediată a tuturor persoanelor deținute în centrele de detenție și furnizarea de sprijin sanitar și socio-economic, precum și eliminarea tuturor acțiunilor discriminatorii ale poliției și firmelor de securitate (bazate pe identificarea în funcție de etnie) alături de sancțiuni eficiente și riguroase pentru cei responsabili de ele.
– Un acord european și mobilizarea urgentă a fondurilor speciale pentru statele membre în vederea asigurării unui venit de bază suficient și necondiționat pentru toți lucrătorii din mediul rural, indiferent de statutul lor administrativ, juridic sau de muncă, pentru a le permite acestora și familiilor lor să subziste în condiții demne în cazuri pierderii sau lipsei locurilor de muncă, luând în considerare și situația specială a lucrătorilor migranți strămutați din cauza sistemului de cote în situația în care locul de muncă a fost afectat de restricții de mobilitate.
- Ocuparea forței de muncă și protecția sanitară la locul de muncă
– Interzicerea concedierii și a impunerii programului de lucru prelungit. Respectarea cu strictețe a drepturilor în muncă și a veniturilor suficiente trebuie să fie garantate în toate circumstanțele și fără nicio formă de discriminare. Continuitatea relației de muncă după starea de urgență trebuie garantată, în cazurile în care munca a fost suspendată din cauza crizei de sănătate.
– Garantarea sprijinului economic (100% din salariu) și a asistenței medicale adecvată pentru lucrătorii potențial expuși la virus, astfel încât aceștia să nu fie obligați să continue munca, în detrimentul auto-carantinării sau a concediului medical.
– Obligația angajatorilor de a asigura transport în condiții de siguranță și locuințe adecvate pentru toți angajații lor, precum și de a crește pauzele în timpul zilei de lucru pentru a permite măsuri de igienă și adaptarea ritmului muncii la îndeplinirea cerințelor de distanță socială, siguranță și bunăstare.
– Definirea și aplicarea protocoalelor europene pentru respectarea condițiilor de sănătate și de protecția împotriva riscurilor profesionale din cauza COVID-19 în timpul transportului și la locul de muncă, inclusiv teste rapide și furnizarea de echipamente de protecție adecvate pe teren și în fabricile de procesare, garantate de autoritățile responsabile și de Inspectoratul Muncii, care trebuie consolidat în aceste condiții.
– Asumarea de către UE și de guvernele țărilor de origine și destinație a lucrătorilor din sectorul agricol și alimentar pe perioada pandemiei de COVID-19 a responsabilității comune pentru siguranța lucrătorilor, garantând implementarea tuturor măsurilor de prevenire necesare în anunturile de angajare, în transport (inclusiv stații și aeroporturi) și la locul de muncă din țara gazdă și cu obligația de a informa lucrătorii despre măsurile de prevenire. Această responsabilitate comună se extinde în cazuri de contagiune la monitorizarea socială și a sănătății și la controlul la întoarcere.
– Impunerea în toate cazurile, a responsabilităților contractuale și legale pentru intermediarii forței de muncă, subcontractori și fermele în care se desfășoară activitatea, cu atenție specială pentru cazurile de deplasări internaționale.
- Politici publice: condiționalitatea socială a PAC și alte ajutoare de urgență
– Condiționalitatea socială din PAC și toate ajutoarele publice trebuie să implice menținerea ocupării forței de muncă drept o condiție inexcusabilă, precum și plata salariilor suficiente și asigurarea condițiilor legale și decente de muncă, sociale și de locuire.
– Un protocol european privind ocuparea forței de muncă agricole, care permite recrutarea legală a oricărui lucrător, local sau migrant, indiferent de statutul său documentar administrativ și care garantează respectarea salariilor legale, decente și suficiente și a condițiilor de muncă și locuire, prin monitorizare și control de către Inspectoratele Muncii și agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă. În timpul pandemiei, activitatea sindicatelor, a centrelor de mediere și a instanțelor trebuie să fie, de asemenea, menținută, garantată și facilitată pentru a canaliza reclamațiile lucrătorilor în timpul sezoanelor agricole.
Actuala criză de sănătate de COVID-19 a evidențiat o serie de contradicții și dezechilibre socio-economice anterioare care stau la baza crizei, care se agravează și expun o vulnerabilitate enormă în fața unor posibile noi pandemii sau a unor crize similare de natură globală. Printre aceste cauze se numără, fără îndoială, privatizarea serviciilor publice, precum și marginalizarea producției agricole la scară mică și a mediului rural în general. A devenit evident faptul că sectorul agricol european depinde foarte mult de lucrătorii migranți, care la rândul lor se confruntă cu încălcarea sistematică a drepturilor lor în muncă, sociale și de asigurare a documentelor legale. Vizibilitatea acestor circumstanțe oferă o oportunitate pentru implementarea unei reforme structurale pentru a garanta drepturile de bază ale țăranilor și lucrătorilor din mediul rural și pentru a continua contribuția lor esențială la economie, planetă, sănătate publică și coeziunea societății noastre.
În acest scop, considerăm că este esențial să lucrăm la un acord extins care să țină cont de protejarea sistemului de sănătate publică și de sănătatea și bunăstarea persoanelor, a solului, a mediului și care să ofere hrană sănătoasă și nutritivă pentru toți. Avem nevoie de fonduri speciale pentru a proteja viața tuturor de boli, dar și de marginalizare socială, războaie și naufragii în Marea Mediterană. Mai mult, avem nevoie de modificările necesare la Directivele Europene privind Migrația și Refugiații, Lucrătorii Sezonieri și Mobilitatea Lucrătorilor, pentru a asigura reglementarea fluxurilor de migrație, precum și recrutarea, transportul și forța de muncă a lucrătorilor sezonieri. În toate acestea, drepturile omului trebuie să primeze și nu profiturile pieței. Respectarea dreptului la azil, documentare și nediscriminare a migranților, stabilitatea și drepturile la muncă și locuire ale lucrătorilor sezonieri trebuie să fie garantate, precum și interzicerea practicilor abuzive de către intermediarii angajatorilor. De asemenea, este esențială garantarea un venit minim pentru toți lucrătorii din mediul rural în perioadele de inactivitate sau cu venituri mici și stabilirea condiționalității sociale în ajutorul PAC și în orice alte subvenții sau beneficii publice stabilite pentru întreprinderile agricole.
În calitate de organizații țărănești și de lucrători din mediul rural, împreună cu aliații noștri, credem că, în fața derivelor politicilor autoritare și a controlului marilor corporații asupra vieții noastre și a pieței, ne confruntăm cu o oportunitate istorică de a ne reconstrui societățile dintr-un model socio-economic și cultural agrar: un model ancorat în drepturile omului și în sustenabilitatea planetei, în care integrarea, respectul și rolul central al lucrătorilor și migranților din mediul rural sunt fundamentale.
SEMNATARI:
Lista actualizată a semnatarilor este disponibilă online (în limba engleză, pe website-ul ECVC)
ORGANIZAȚII REGIONALE ȘI INTERNAȚIONALE
Coordonarea Europeană Via Campesina (ECVC)
Slow Food Europa
Friends of the Earth Europa (FoEE)
Transnational Institute – TNI
URGENCI
Commission for Filipino Migrant Workers – International Office
FIAN International
European Alternatives
Global Social Justice
CSIPN
ORGANIZAȚII NAȚIONALE
Crocevia, Italia
Fresh Eyes, Marea Britanie
Colectivo Jornaleras de Huelva en Lucha, Spania
FIAN Belgium, Belgia
FIAN Sweden, Suedia
FIAN Austria, Austria
Sustainability and Participation through Education and Lifelong Learning (SPELL), Filipine
Indian Social Action Forum – INSAF, India
Association des Démocrates Thaïlandais Sans Frontières, Franța
Association Pleine Mer, Franța
SAP-GA, Belgia
Waling-Waling Organization Supporting The Migrant Domestic Workers, UK
Akhuwat-E-Kissan, Pakistan
Pakistan Kissan Rabita Committee, Pakistan
Ukrainian Rural Development Network Public Union, Ucraina
Information, Koordination, Tagungen – INKOTA, Germania
SAP-GA, Belgia
Food Justice Group at the University of Bristol, UK
Another Europe is Possible, UK
Sezonieri-Kampagne – Campaign for migrant agricultural workers’ rights, Austria
Mundubat, Spania
ALSO Ol, Germania
Left Unity, UK
ACADEMICI
Alessandra Corrado, Università of Calabria, Centro Studi per lo Sviluppo Rurale – Dipartimento di Scienze Politiche e Sociali
Bridget Anderson, University of Bristol, Faculty of Social Sciences and Law, School of Sociology, Politics and International Studies (SPAIS)
Emma Carmel , University of Bath, UK
Lydia Medland, University of Bath, Social and Policy Sciences, UK
Karel Arnaut , KU Leuven, Interculturalism, Migration and Minorities Research Centre (IMMRC)
ALȚII
Julie Ward, fostă membră a Parlamentului European (PE)
